Procedura de infringement este mecanismul prin care Comisia Europeană verifică dacă un stat membru respectă dreptul Uniunii și, la nevoie, îl aduce în fața Curții de Justiție a UE. Ea se declanșează când o directivă nu este transpusă la timp, este transpusă greșit sau când o autoritate națională aplică normele europene într-un mod contrar tratatelor. Procedura are mai multe trepte, iar cele mai multe cazuri se închid înainte de a ajunge în instanță.
Ce este procedura de infringement?
Procedura de infringement, numită oficial procedura privind neîndeplinirea obligațiilor, este o acțiune a Comisiei Europene împotriva unui stat membru care nu își respectă obligațiile din dreptul Uniunii. Temeiul ei se află în articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Scopul principal nu este pedepsirea statului, ci aducerea legislației și a practicii naționale în acord cu regulile comune.
Cele mai frecvente situații sunt netranspunerea unei directive în termenul stabilit și transpunerea incompletă. Diferența dintre directive, care trebuie preluate în legislația națională, și regulamente, aplicabile direct, este explicată în articolul despre diferența dintre o directivă și un regulament european.
Cum află Comisia Europeană că un stat încalcă dreptul UE?
Comisia află despre încălcări din trei surse principale: propriile verificări, plângerile cetățenilor, firmelor și organizațiilor și petițiile sau întrebările venite din Parlamentul European. În cazul directivelor, statele au obligația să comunice măsurile de transpunere, așa că lipsa comunicării la termen este detectată aproape automat. Pentru neregulile din aplicarea practică, plângerile primite au un rol important.
Care sunt etapele procedurii de infringement?
| Etapă | Ce se întâmplă | Termen uzual de răspuns |
|---|---|---|
| Dialog informal | Comisia cere lămuriri, fără o procedură deschisă | Câteva săptămâni |
| Scrisoare de punere în întârziere | Deschiderea oficială; statul își prezintă poziția | De regulă 2 luni |
| Aviz motivat | Comisia explică de ce consideră că există o încălcare și cere conformarea | De regulă 2 luni |
| Sesizarea Curții de Justiție | Cazul ajunge în instanță | Procedura judiciară durează de obicei peste un an |
| Hotărârea Curții | Curtea constată sau nu încălcarea | Statul trebuie să se conformeze cât mai repede |
Deciziile de deschidere sau de trecere la etapa următoare sunt adoptate de Comisie în pachete, de mai multe ori pe an, și sunt publice. Statul poate închide cazul în orice moment prin corectarea legislației sau a practicii.
Ce sancțiuni poate primi un stat membru?
Un stat membru poate primi sancțiuni financiare dacă nu respectă o hotărâre a Curții care a constatat deja încălcarea. În acest caz, Comisia poate sesiza din nou Curtea, în temeiul articolului 260 din tratat, și poate propune două tipuri de plăți:
- suma forfetară, care sancționează perioada în care încălcarea a continuat după prima hotărâre;
- penalitățile cu titlu cominatoriu, calculate pe zi sau pe altă perioadă, până la conformare.
Pentru netranspunerea unei directive, sancțiunile financiare pot fi cerute chiar de la prima sesizare a Curții. Cuantumul ține seama de gravitatea încălcării, de durata ei și de capacitatea de plată a statului.
Poate un cetățean să depună o plângere la Comisia Europeană?
Orice persoană sau organizație poate depune gratuit o plângere la Comisia Europeană despre o lege sau o practică națională care pare să încalce dreptul Uniunii, fără să fie nevoie de avocat. Plângerea se face printr-un formular online și trebuie să descrie concret măsura națională și regula europeană încălcată. Identitatea reclamantului rămâne confidențială dacă acesta o cere.
Comisia decide singură dacă deschide o procedură, iar procedura de infringement nu aduce despăgubiri individuale. Pentru repararea unui prejudiciu personal, calea rămâne instanța națională. Plângerile despre modul în care lucrează instituțiile europene însele țin de alt mecanism, descris în ghidul despre rolul Ombudsmanului European.
Ce se schimbă pentru cetățeni după o procedură de infringement?
Efectul concret al unei proceduri de infringement este, de cele mai multe ori, modificarea unei legi sau a unei practici administrative naționale, care se aplică apoi tuturor celor aflați în aceeași situație. Schimbarea ajunge la oameni pe drumul obișnuit al normelor europene, de la nivelul Uniunii până la autoritatea locală, parcurs explicat în articolul despre cum ajunge o regulă europeană la ghișeu.
Pentru cine urmărește un domeniu anume, registrul public al deciziilor de infringement al Comisiei permite căutarea după stat, domeniu și stadiu. Astfel se poate vedea dacă o problemă observată local este deja cunoscută și în ce etapă se află, înainte de a depune o plângere nouă.
