Cât a costat renovarea parcului din cartier? Ce firme au câștigat contractul de deszăpezire? Câți angajați are o anumită direcție din primărie și ce salarii sunt prevăzute în grila oficială? Multe dintre aceste întrebări par să aibă răspunsuri ascunse în birourile instituțiilor. În realitate, legislația românească garantează oricărei persoane dreptul de a afla informațiile privind activitatea autorităților și instituțiilor publice, cu câteva excepții clar delimitate.
Acest drept nu este rezervat jurnaliștilor sau organizațiilor neguvernamentale. Îl poate exercita orice cetățean, fără să explice de ce vrea informația și fără să plătească, cu excepția eventualelor costuri de copiere a documentelor. Ghidul de mai jos îți arată, pas cu pas, ce poți cere, cum formulezi cererea pentru a primi un răspuns util și ce poți face dacă instituția refuză sau întârzie răspunsul.
Ce sunt informațiile de interes public
Informația de interes public este orice informație care privește activitățile unei autorități sau instituții publice ori care rezultă din aceste activități, indiferent de suportul pe care se află: hârtie, format electronic, înregistrare audio sau video. Regula generală este transparența, iar excepțiile trebuie să fie justificate.
Printre informațiile pe care le poți solicita se numără bugetele și execuția lor, contractele de achiziții publice, rapoartele de activitate, hotărârile și dispozițiile adoptate, structura organizatorică, grilele de salarizare, programele și strategiile instituției, rezultatele unor controale sau audituri, precum și datele despre modul în care sunt cheltuiți banii publici.
Există însă informații exceptate de la accesul liber. Printre ele se află informațiile clasificate, cele care țin de apărarea și siguranța națională, datele cu caracter personal ale altor persoane, informațiile privind procedurile aflate în curs de anchetă sau de judecată, atunci când dezvăluirea lor ar putea afecta procedura, precum și unele informații comerciale sau financiare protejate. Chiar și în aceste cazuri, refuzul trebuie motivat.
Merită să faci diferența între o cerere de informații și o petiție. Cererea de informații are ca scop obținerea unor date sau documente existente. Petiția este o sesizare, o reclamație sau o propunere prin care ceri instituției să facă ceva, de exemplu să repare un trotuar sau să verifice o situație. Cele două au reguli și termene diferite, iar o formulare clară te ajută să fie tratate corect.
Verifică întâi ce este publicat din oficiu
Înainte de a scrie o cerere, merită să cauți informația pe site-ul instituției. Legea obligă autoritățile să publice din oficiu anumite informații, fără să le ceară cineva: actele normative care le reglementează activitatea, structura și programul de funcționare, numele conducătorilor și ale persoanei responsabile cu informarea publică, datele de contact, bugetul, programele și strategiile, lista documentelor de interes public și modalitățile de contestare a deciziilor.
Multe instituții au o secțiune dedicată, numită de obicei „Informații de interes public” sau „Transparență”, unde găsești rapoartele anuale, declarațiile de avere și de interese ale demnitarilor și funcționarilor obligați să le depună, contractele importante și alte documente. Dacă informația este deja publicată, vei câștiga timp. Dacă nu este, cererea ta va fi cu atât mai justificată.
Pentru autoritățile locale, verifică și secțiunea dedicată hotărârilor consiliului local și monitorul oficial local, unde sunt publicate actele administrative adoptate.
Cum formulezi cererea, pas cu pas
- Identifică instituția potrivită. Cere informația de la autoritatea care o deține. Dacă te adresezi greșit, instituția are obligația să-ți redirecționeze cererea sau să-ți spună cui să te adresezi.
- Găsește compartimentul responsabil. Fiecare instituție are o persoană sau un birou de informare publică, ale cărui date de contact sunt, de regulă, pe site.
- Alege forma cererii. Poți depune cererea în scris, la registratură, prin poștă sau prin e-mail. Unele informații simple pot fi cerute și verbal, la ghișeu.
- Precizează datele tale. Numele, adresa de corespondență sau adresa de e-mail la care vrei să primești răspunsul.
- Descrie exact informația. Cu cât formularea este mai precisă, cu atât răspunsul va fi mai util. În loc de „toate cheltuielile primăriei”, cere „lista contractelor de achiziții pentru reabilitarea străzii X, încheiate în perioada Y”.
- Menționează formatul dorit. Poți cere documentele în format electronic, ceea ce reduce costurile și timpul de răspuns.
- Păstrează dovada depunerii. Numărul de înregistrare sau confirmarea de primire a e-mailului îți vor fi necesare dacă trebuie să contești ulterior lipsa răspunsului.
Un exemplu de formulare simplă: „În temeiul legislației privind liberul acces la informațiile de interes public, vă rog să-mi comunicați, în format electronic, valoarea totală a contractului pentru modernizarea parcului din cartierul X, numele firmei executante și termenul de finalizare prevăzut în contract. Vă rog să-mi transmiteți răspunsul la adresa de e-mail de mai jos.” Cererea este scurtă, precisă și ușor de prelucrat de funcționarul care o primește.
Nu este nevoie să explici motivul pentru care ceri informația. Totuși, un ton politicos și o formulare clară ajută întotdeauna relația cu funcționarii.
Termenele și tipurile de răspuns
Legea stabilește termene precise în care instituțiile trebuie să răspundă, iar pentru informațiile mai complexe termenul poate fi prelungit, cu condiția ca solicitantul să fie anunțat în prealabil. Termenele exacte sunt prevăzute în legislația privind liberul acces la informațiile de interes public și pot fi verificate pe site-ul instituției sau în textul legii.
Răspunsul poate lua mai multe forme. În cazul ideal, primești informația cerută sau documentele solicitate. Instituția îți poate comunica și faptul că informația este deja publicată, cu indicarea locului unde o găsești. Dacă informația nu există sau nu este deținută de instituția respectivă, aceasta trebuie să-ți spună. Dacă informația face parte din categoriile exceptate, trebuie să primești un refuz motivat, în scris.
Uneori, instituția îți comunică doar o parte din informații, de exemplu documentele din care au fost eliminate datele personale ale unor persoane. Aceasta este o practică legitimă, atâta timp cât restul informației este pus la dispoziție.
Ține o evidență simplă a cererilor trimise: data, instituția, ce ai cerut, numărul de înregistrare și data răspunsului. Dacă urmărești un subiect pe termen lung, de exemplu stadiul unei investiții publice, această evidență te ajută să revii cu întrebări noi la momentul potrivit și să compari informațiile primite în timp.
Ce faci dacă primești un refuz sau niciun răspuns
Dacă nu primești răspuns în termen sau dacă refuzul ți se pare nejustificat, ai la dispoziție două căi. Prima este reclamația administrativă, adresată conducătorului instituției, în care arăți ce ai cerut, când ai cerut și de ce consideri că răspunsul nu respectă legea. Conducătorul instituției poate dispune o cercetare și poate corecta situația.
A doua cale este plângerea la instanța de contencios administrativ, care poate obliga instituția să-ți furnizeze informațiile și, eventual, să plătească daune. Pentru această etapă, termenele de depunere și condițiile procedurale contează, așa că este recomandat să consulți un avocat sau o organizație specializată în drepturile civice înainte de a merge în instanță.
În practică, multe situații se rezolvă după reclamația administrativă. Instituțiile preferă să evite un litigiu, iar o reclamație bine argumentată arată că solicitantul își cunoaște drepturile.
Informația publică, un instrument pentru comunitate
Dreptul de acces la informații nu servește doar curiozității personale. El permite cetățenilor să verifice cum sunt cheltuiți banii publici, să compare promisiunile cu realizările și să participe informat la dezbaterile din comunitate. Jurnaliștii, asociațiile de locatari, organizațiile civice și platformele locale folosesc frecvent acest instrument.
Odată obținute, informațiile trebuie folosite responsabil. Verifică dacă le-ai înțeles corect înainte de a trage concluzii publice, cere lămuriri suplimentare dacă un document este neclar și citează sursa exactă atunci când le distribui. Datele corecte, prezentate cu bună-credință, au un impact mult mai mare decât acuzațiile pripite și contribuie la un dialog sănătos între cetățeni și instituții.
Presa locală și platformele independente dedicate unei comunități, precum IubimTM.ro, platformă dedicată Timișoarei și județului Timiș, arată cât de valoroasă este informația de proximitate pentru viața unui oraș. La rândul lor, instituțiile care comunică deschis despre activitățile lor, de la proiectele de investiții până la implicarea în evenimente comunitare, așa cum a făcut Primăria Grădinari la Instituțional Cup, câștigă încrederea cetățenilor.
Întrebări frecvente
Trebuie să plătesc pentru informațiile cerute?
Accesul la informațiile de interes public este gratuit. Instituția poate percepe doar costurile de copiere a documentelor, dacă le ceri pe hârtie. Răspunsurile electronice sunt, de regulă, fără costuri.
Pot cere informații și de la o firmă privată?
Regula se aplică autorităților și instituțiilor publice, precum și regiilor autonome și companiilor care utilizează sau administrează resurse financiare publice. Firmele private obișnuite nu au această obligație.
Pot depune cererea anonim?
Ai nevoie de date de contact pentru a primi răspunsul. Nu trebuie însă să-ți justifici interesul sau să oferi alte informații personale decât cele necesare comunicării.
Transparența instituțiilor publice depinde și de cetățenii care o cer. O întrebare bine formulată, adresată instituției potrivite, poate scoate la lumină informații utile pentru tine și pentru întreaga comunitate. Folosește acest drept cu răbdare și consecvență, iar administrația devine, treptat, mai deschisă și mai atentă la cei pe care îi servește.
Foto: Jeremy Hardin / Pexels
